Radu Bozga – former Coșbuc student
„Looking back, l was exceptionally lucky to study here. Coșbuc is a very open high school, which is not really the norm among most public schools across Romania. Our educational system is still mainly focused on academics per se, without really supporting personal projects and individual passions, and this is where our school really stands out – the Debate and Brainstorming Clubs and the School Choir attract many students and they all develop the same soft skills which are missing in our curricula. Personally, Coșbuc helped me because l had the support to organise projects and to develop a lot of ideas – l am not going to list my CV here, but the freedom this school gave me was more than enough to build and lead teams of people three times my age and to work with many organizations across multiple markets. These things influenced me personally, but l have also tried to transfer this knowledge to other students through smaller, school wide projects, that l hope inspired my peers.”
Andreea Cocunus-Zanka
Orice ocazie să-mi aduc aminte de liceu este binevenită. 🙂 Am terminat în 2004. Cei patru ani de liceu mi-au dezvoltat gândirea critică; they empowered me. Am “învățat” să contrazic cu argumente, să îmi susțin punctul de vedere si să trec informațiile primite prin propriul filtru al rațiunii. În primul an de facultate am fost confuza si pierdută pentru că, dacă nu eram de acord cu profesorul, eram ori certată ori dată afară din sală. De abia la master (în Olanda) am înțeles cu adevărat cât de multe am învățat în timpul liceului și cât de mult m-am dezvoltat atunci. Toate cunoștințele mele veneau din liceu (nu din facultate, cum mi-ar fi trebuit pentru specializarea pe care am ales-o). Am finalizat cu brio masterul deoarece în liceu am învățat academic writing, am învățat să argumentez si am cum să înțeleg cu adevărat informația primită. La cursuri eram in elementul meu pentru ca era continuous debate care îmi amintea de liceu. Prezentările le făceam fără stres pentru ca mi-am “făcut mana” în liceu. Per total, în Coșbuc m-am dezvoltat atât pe plan intelectual cât și pe plan personal și întotdeauna îmi voi aminti cu plăcere și dor de Human Rights, Drama, Write for success, Literature, Literatura universala, Psihologie si de toate orele în care am putut să-mi exersez individualitatea. Ah, iar acum îmi prind tare bine lecțiile despre antreprenoriat si business pe care le-am făcut cândva prin clasa a 10 (cred). All in all, I am extremely grateful.
Ioana Fotache
Am terminat în 2009. Să fiu alumna de Coșbuc înseamnă că atunci când vorbesc cu cineva despre literatura și ei aduc vorba de vreo carte eu zic “ah, am făcut-o la școală!”, spre dezamăgirea lor care au trebuit sa afle de ele de unii singuri. Până in anul 3 la litere pot număra pe degete ce opere am făcut pe care să nu le fi învățat înainte la liceu. Am dus o viață destul de “sheltered”, înconjurată de oameni mișto, erudiți și deschiși la minte. A fost cam trist odată ce am ieșit din safe haven-ul ăla, dar mă încurajează gândul că a fost măcar undeva un loc unde m-am putut dezvolta așa =).
Irina Ungar
M-am mutat în Austria când am terminat clasa a zecea. Însă numai acești doi ani au fost pentru mine superbi. Mergeam într-o familie, nu la școală și acest lucru m-a ajutat sa mă integrez încă din primele săptămâni ale clasei a noua. Când am ajuns la Viena, toți m-au întrebat de ce vorbesc așa bine engleza. Am spus ca am făcut Coșbucul, bineînțeles că habar n-aveau ce este, deci le-am spus că am fost la o școală bilingv engleză unde făceam 5 ore de engleză pe săptămână. Au rămas toți cu gura căscată şi încă mai rămân așa profesorii pe la facultate când vorbesc cu ei. Acum studiez Antropologie socială și culturală și, fără ce am învățat la Coșbuc, nu cred ca aș fi ales aceasta direcție: am învățat să cunosc culturi diferite de a mea si am învățat sa comunic cu ele. Comunicarea nu se realizează însă numai prin limba, ci si prin înțelegerea valorilor individuale și comune. Eu asta am învățat la Coșbuc și sunt mândră că am făcut parte din această mare familie.
Sandra Stoian
Eu am terminat în 2010 si cel mai mult m-a ajutat liceul la capitolul engleză. Sunt la o facultate cu predare în engleză şi realizez că știu să vorbesc mai bine ca profesorii. Plus că lumea se uită altfel la tine când aude că ai Cambridge-ul și posibilitățile de angajare sunt mai mari și pe posturi mai bine plătite. Coșbucul este ca o a doua familie care te învață să crești si să evoluezi ca persoană, să te maturizezi și să îți impui punctul de vedere atunci când este cazul. Pentru mine, nu există liceu mai bun în țara asta.
Corina Cimbala
Eu am terminat în 2006. Prima dată când mi-am dat seama ce noroc am avut că am făcut liceul asta a fost în anul I de facultate, la un seminar despre Shakespeare. Era printre cele mai grele, cu unul dintre cei mai stricți profi, și singurele care vorbeam at ease, cu argumente bine alese și cu un discurs structurat cum trebuie eram eu, și încă 3 colege de grupă, toate absolvente de Coșbuc. Faptul că am trecut cu bine de seminarul ăla (și încă vreo două, pe aceeași temă, în anii următori), mi-a dat încredere pentru restul cursurilor. Indiferent de materie, I was able to deliver my message beautifully. De eseurile kilometrice scrise în toată facultatea nu mai spun. Dacă nu erau cursul de creative writing și pregatirile pentru olimpiadă, nu cred că m-aș fi descurcat. Sau, în orice caz, nu atât de bine. Și în lumea reală, mi-a fost de folos ca am învățat aici. Faptul că știu să vorbesc in front of an audience m-a ajutat la toate interviurile pentru joburi la care am fost. Acum sunt profa de engleza (swell, innit?:), colegă cu fosta mea directoare și alte câteva fost profe, and damn good at what I do. In a nutshell, faptul că am făcut Coșbucul has shaped my life in a very nice way.
Maria Barbulescu
Am terminat în 2012 (fresh fresh! haha). 4 ani în Coșbuc au fost de-a dreptul God-sent. Coșbuc are “noroc” de profesori buni, cărora nu le este frică să iasă din tipare. Aici dai peste tot felul de oameni, ceea ce te ajută să gândești out of the box, să nu devii un om plin de prejudecăți. Deși acum fac medicina, și aș putea spune că, teoretic, între medicină și bilingv real nu există prea multe legături, nu este chiar așa; practic, toți colegii de facultate rămân surprinși de cunoștințele mele din diferite domenii. Asta deoarece Coșbuc nu este doar un alt liceu, este un loc plin de oameni minunați cu idei inovative și originale.:) Partea de bilingv a însemnat, trebuie să recunosc, cel mai mult. Faptul că faci 6 ore de engleză pe săptămână, ai parte de cursuri ținute de profesori străini, înseamnă tare mult pentru cunoștințele tale de limba engleză. Fac engleza la facultate și, deși este pe domeniu medical, pot spune cu mândrie că știu 80% din materie. Asta pentru că la orele de engleză profii au știut să ne prezinte “de toate”, nu numai Shakespeare și gramatică.:) Coșbuc este locul perfect în care te poți dezvolta profesional, dar mai ales personal.
Irina Predescu
Nu trece săptămâna care sa nu îmi dea ocazia să zic “Mulțumesc liceului Coșbuc”. Am absolvit în 2005 și cred că a fost cea mai frumoasă parte a vieții mele academice. Nu există termen de comparație pentru calitatea celor învățate la acest liceu. Totul pentru mine a plecat de la cunoașterea extraordinar de bună a limbii engleze și a continuat cu crearea unei gândiri deschise. Viața de liceu pentru mine a fost o poveste continuă în care niciodată nu mi-a fost frică să pun întrebări și mereu am aflat răspunsuri prin cele mai neobișnuite metode. Ulterior am învățat că în nicio altă școală-studii superioare-nu voi mai avea ocazia să pun întrebări și să primesc răspunsuri pertinente care să ducă la discuții inteligente. Le mulțumesc profesorilor mei pentru înțelepciunea și răbdarea cu care au tratat fiecare zi din viața mea academică. La capitolul literatură am fost mereu peste colegii mei absolvenți de alte licee, la capitolul limbi străine evident la fel, dar cel mai mult am câștigat la capitolul încredere și deschidere. Tot ceea ce am reușit să fac pana acum se datorează în primul rând liceului absolvit. Am o afacere ieșită din comun, realizez proiecte unice și nu îmi e teamă să pun în practică idei nemaigândite și nemaifăcute. Concluzia nu e decât una: Coșbucul este un incubator pentru dezvoltarea gândirii, ceva rarisim zilele noastre. Thank you!
Andreea Stoican
Am absolvit în anul 2005, iar Coșbucul pentru mine a însemnat cel mai important punct de pornire către dezvoltarea personală. Mi-am dat seama de beneficiile avute în liceu și modul de deschidere a gândirii fiecăruia pe care profesorii au încercat să ni-l transmită de abia când am ajuns la facultate. Atunci, spre deosebire de marea majoritate a colegilor mei, știam că educația nu se face doar din cărți, ci ca întotdeauna trebuie să iți păstrezi orizontul cât mai larg. Totodată, profesorii au știut să ne fie nu numai dascăli, ci și părinți, chiar și prieteni, impunând respect fără a ne trata cu superioritate și lăsându-ne (ba chiar încurajându-ne de cele mai multe ori) să ne exprimăm propria opinie, neîncercând să ne impună un anumit punct de vedere și chiar oferindu-ne sfaturi și ajutor oricând îl ceream. Îi mulțumesc liceului Coșbuc pentru contribuția majoră la modelarea omului care sunt astăzi și a amintirilor de neuitat pe care le păstrez cu drag.
Alexandra V. Mihai
Am terminat liceul în anul 2006 și, cum glumeam odată, niciodată nu părăsești cu adevărat Coșbucul. Și acum mă întorc acolo cu plăcere, în vizită sau pentru activități de voluntariat. Este un loc care cu adevărat te transformă, îți dă oportunitatea să fii un om mai bun, mai deschis, mai interesat și mai activ în comunitatea ta. Trebuie să fii curajos și curios, pentru că aceste lucruri sunt realmente răsplătite aici, pentru că ai ENORM de multe oportunități să te dezvolți, să-ți ieși din carapace. Eu personal pot spune că, fără activitățile extra-curriculare (mai ales oratoria în public), care se organizează în liceu și acum, aș fi rămas o bondoacă tăcută și închisă în mine, care n-ar fi comunicat la ore nici când știa răspunsul, şi care niciodată n-ar fi ajuns să-și susțină o teză de masterat fără pic de frică. Cred că mulți din prietenii și colegii mei și-ar fi dorit să aibă norocul și deschiderea pe care am avut-o eu la Coșbuc.
Daniela Greere
Pot numai să mă gândesc la câteva momente recente din viața mea ca să îmi dau seama ce a însemnat Coșbucul pentru mine : 1. An american guy asked me where I had learned English, since I sounded almost native to him și, pentru că nu am fost niciodată în Anglia sau America până acum, I felt so proud – câte licee au profesori nativi? 2.Într-un timp foarte scurt, pentru un dosar, a trebuit sa scriu 2 scrisori : de application si de recommendation, de existența și structura cărora nu aș fi avut habar fără Coșbuc – accentul este pus pe lucrurile cu adevărat utile din viața reală 3.Nicoleta Mihai, profesoara de germană, m-a încurajat să particip la workshop-uri organizate de Goethe Institut, m-a încurajat să aplic pentru burse pe limba germană. Am obținut una în liceu. I now sometimes teach German și tocmai mi-a fost acordată o bursă DAAD pentru un curs de vară destinat profesorilor de germană, în condițiile în care 4. sunt studenta la Medicină, unde am intrat prima, știind fizică de punctaj maxim învățată de la profesoara mea din liceu, doamna Stoenescu – așadar, contrar unor zvonuri, se învață și altceva în afară de limbi străine la noi + 5. și acum știu gramatică din generală de la domnul profesor Cojocaru, ce să mai zic de faptul că nu am făcut nicio meditație la română în clasa a 12-a, deoarece tot ce a făcut prof. Alina Plohi în clasă a fost mai mult decât suficient ca să îmi aducă 9.70 la bac (& mulți alții au luat 10 curat).